DOM'ENIU, domenii, s.n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societăţii medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei stiinţe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (Mat.) Mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafaţă, în spaţiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulţime si prin faptul că oricare pereche de puncte din mulţime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulţime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. - Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.
Sursă : DEX'98 (52688)  - LauraGellner

DOM'ENIU s. 1. v. mosie. 2. v. bransă. 3. sector, (fig.) teren. (~ul artei, al stiinţei.) 4. arie, compar-timent, sector, sferă. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, câmp, sector, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. resort, sector, serviciu. (În ~ul public s-au făcut mari progrese.) 7. v. mulţime.
Sursă : Sinonime (182218)  - siveco

dom'eniu s. n. [-niu pron. -niu], art. dom'eniul; pl. dom'enii, art. dom'eniile (sil. -ni-i-)
Sursă : DOR (241581)  - siveco

DOM'ENI//U ~i n. 1) (în evul mediu, în Europa apuseană) Proprietate funciară feudală; mosie foarte mare; latifundiu. 2) Sferă de activitate (socială, economică, stiinţifică, culturală). ~ stiinţific. 3) Loc de răspândire a anumitor fenomene, activităţi; arie. [Sil. -me-niu] /<fr. demaine
Sursă : NODEX (332656)  - siveco